Razele soarelui de primăvară dansează himeric pe aripile dimineţii;
Dezleagă sezonul nuntirilor pasionale după cunoscutul arhetip,
Unduindu-şi melancolic laserele de aur pe cristalinul vieţii
Precum lacrima iubirii fremătătoare care caută un chip.
Împotriva timpului, curg unghiuri de cocori înşirate pe zare,
Lumina parfumată cade peste suflete ca o ispită de tril,
Ochii ne sunt frânturi de cer ce sorb din lumină cărare,
Picături de rouă ce strălucesc pe verdele vrăjit de-april.
Cu gleznele sufletului, să pătrundem în taina acestei primăveri,
Să uităm pentru un moment acele imagini diforme ale vieţuirii,
Să îndepărtăm cenuşiul care ne-a murdărit sufletul până mai ieri,
Să (re)devenim acei adolescenţi care au descoperit prima dată fiorul iubirii!
S-ascultăm cum susură izvoarele-n vâltori!
Să nu refuzăm ale vieţii bucurie şi plăcere!
Căci noi suntem în această viaţă trecători,
Iar primăvara aceasta este fără întoarcere.
Toate câte se petrec în această primăvară cu parfum de roze
Fac parte din întregul şir al implacabilelor metamorfoze.
Din volumul ,,Gânduri în paşi de cuvinte"
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 19 aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu