COGITO ERGO SUM

Când îndoiala ochilor atinge roua dimineţii,

alerg cu paşi nesupuşi peste barierele pietrelor mute

s-ajung zbaterea zorilor împletind infinitul.

O bucurie ascunsă-n culoarea zilei

vibrează surd timpanele

în sunetul pulsaţiilor de scoică

agăţându-se de secunda ce tocmai se săvârşeşte.

Între două forţe, echilibrând zilele cu nopţile,

privirea şi gândul aleargă prin spaţii şi-n timp.

În acordul cugetului temporal,

privirea păstrează lumina şi iubirea

deschizând poarta gândului pătrunzător

spre atracţia necunoscutului.

În rostul tic-tac-ului ce mă punctează uniform,

nelinişti se răzvrătesc nebune nopţi de-a rândul.

Mă-nchid într-o îmbrăţişare fierbinte de cuvinte

De câte ori simţirea îmi îndeamnă gândul.

Cu pleoapele întredeschise de preocupări şi depărtări,

călătoresc pe drumurile neumblate ale lumii.

Nu mă supăr pe imposibil,

nu mă tem de ecoul paşilor răpuşi de amintiri,

nici de paşii neispăşiţi ...

nu am obosit să visez, să mă-ntreb şi să-ntreb.

Exist în clipa strivită de paşii mei de cuvinte.

Pe distanţa dintre vorbă şi faptă,

viaţa nu mă lasă să uit

cum trec prin timp

anotimpuri şi destine.

Printre ele, şi al meu.

Din volumul ,,Gânduri în paşi de cuvinte"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 28 aprilie