În această lume, orice vietate care scurmă
Are propria-i umbră care radiază un mesaj cert.
Numai cine nu lasă pe pământ nicio urmă,
În căutarea ei, îşi îndreaptă paşii spre incert.
Pe puntea pe care lumina ne-a dăruit-o când ne-a scăldat întâia oară,
Trece detectivul zelos angajat în urmărirea sufletului zilier;
Ne apără de gânduri ce ne tulbură depărtarea şi liniştea precară,
Înşiruindu-ne supuşi pe cărarea dintre acum şi implacabilul mister.
Deschide ochii peste orizontul privirii şi priveşte în tine!
Umbra-ţi penetrează materialul decriptându-i mesajul,
Împinsă de lumina care-n substanţă, gând şi faptă te reţine,
Chiar şi pe furtună, conturându-ţi pe marea hoinăreală siajul.
Lipsită de culoare, dar îndeplinindu-şi credincioasă norma,
Umbra poate avea o intensitate mai luminoasă sau mai sumbră.
Ea este mijlocul prin care corpurile îşi arată cu fidelitate forma,
Iar forma nu poate fi înţeleasă în detaliu fără umbră.
Din volumul ,,Gânduri în paşi de cuvinte"
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 2O aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu