A priori, suntem două entităţi care simt complet diferit
Îmbrăţişarea intimă a stării de a fi, prin destin, menită.
Eu locuiesc în cercul meu istovitor, temporar oferit,
Iar cercul Tău se asociază cu o sferă cu rază infinită.
Cercul Tău are margini ce se topesc în forme ondulate;
Omnidirecţional, caut o zare care se îndepărtează şi piere mereu.
Mă rotesc limitat şi fac cale-ntoarsă spre începuturi repetate;
Bătătorit este locul în care paşii împletesc infinitul în cercul meu.
Cercul Tău are în centru o clepsidră plină de mister,
Al meu are pe tot cuprinsul, o minusculă secundă –
Un pas de lumină ce răscoleşte nisipul, captiv şi efemer,
În care începutul şi sfârşitul aproape se confundă.
În limpezimea Înaltului, nu pot să mă mir îndelung,
Când rătăcesc în propria geometrie zăvorâtă bine.
Se-ntinde neputinţa şovăitoare, cu un căscat prelung:
Cercul meu nu începe, ci se termină cu mine.
Din volumul ,,Gânduri în paşi de cuvinte"
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 1O aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu