În fiecare dimineaţă proaspătă şi senină,
Nu căuta sensul răsăritului de soare,
Şi nu întreba de unde vine şi unde încape atâta lumină
Care dă privirii tale sens, profunzime şi culoare!
Recunoaşte dreptul roţii la adevăr de rază,
Nu întreba niciodată aripa dacă vrea să zboare
Sau floarea, în ce oglindă se fardează
Şi cum se-aşterne linia orizontală pe mare!
Nu întreba apa dacă iubeşte curgerea
Cu toată liniştea sau tumultul tăcerii de piatră
Sau dacă nisipul îşi va opri vreodată scurgerea
Obligând timpul să-şi lase clepsidra la vatră!
Nu privi luna cu îngrijorarea singurătăţii,
Atunci când îşi aruncă privirile-n genune,
Sau întunericul, speriat şi cu teama eternităţii
Ce l-ar putea cădea din drepturi şi răpune!
Nu căuta înţelesuri în nerăbdarea mării de a reveni la mal
Ori în emoţia primăverii de a se regăsi în fiecare fir de iarbă!
Nu te mira de ploaia ce nu-şi oboseşte plânsul ancestral
Sau de suferinţa pietrei când vulcanii încep să fiarbă!
Nu te întreba niciodată de ce bucuria nu are umbră primară
Şi se nasc fluturi în sufletul tău când lumina cade pe flori!
De ce iubirea e un curcubeu cu gust de ploaie de vară,
Iar sufletul curge ca un râu spre Dumnezeu, sfidând scutul de nori!
Zâmbeşte când fluturii te ating cu aripa, indiferent de ani,
Căci bucuria lui înseninează chipul şi aduce în suflet alinare!
Nu te mira că parcul cu candelabre de castani
Furişează pe aleile inimii întrebări de felinare!
Fii copleşit de frumuseţile ce-ţi bântuie adâncul, rând pe rând!
Strânge în tolba minţii şi nu lansa săgeţile de gând,
Când mirarea te încremeneşte în faţa frumuseţii ca idee,
Iar frumuseţea se acunde în ochii sau în trupul ideii de femeie!
Din volumul ,,Gânduri în paşi de cuvinte"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu