DEFĂIMAREA LINIŞTII

Motto:
„Linişte înainte de naştere, linişte după moarte,
viaţa e zgomotul dintre cele două linişti adânci”
                                                Isabel Allende

Facem parte din generaţii grăbite. Nu avem de ales
Şi am mai vorbit despre aceasta în câteva rânduri.
Nici măcar, în suferinţa sufletească, nu am înţeles
Că liniştea ar trebui ocupată numai cu gânduri!

Atrasă de un cântec de sirenă, în torente de pasiuni ciudate,
Lumea curge ca un fluviu din ce în ce mai tumultos.
Liniştea se (re)trage fantomatic în somnul pe-apucate.
Nici clepsidra nu (mai) reuşeşte să se împace cu timpul insidios.

Ne-am obişnuit (deja) cu liniştea (pre)făcută-n scrum.
În târziul de soartă, nu mai este loc pentru (re)dresare.
Chiar şi atunci când răsfoim amintirile ca pe un album,
Tot ce-a fost cândva, de prea multă (ne)linişte, (încă mai) doare.

„Viaţa e zgomotul dintre două linişti adânci” –
Un truism pe care, în liniştea conştiinţei, îl recunosc.
Şi mă gândesc: ce mătăsos ar fremăta liniştea atunci
Când oamenii s-ar ocupa numai de ceea ce (re)cunosc!

Din păcate, liniştea noastră ne vizitează tot mai discret,
Chiar şi atunci când o invităm cu un gest de curtoazie inocent.

Din volumul ,,Gânduri în paşi de cuvinte"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O3 aprilie