La izvorul dimineții, natura-i fereastră de răcoare.
Soarele-și răsfrânge razele-n mărgăritare de rouă.
La atingerea luminii, primenită în velință nouă,
Reverențioase, umbrele se tolănesc lângă picioare.
Primăvara-și acordează flautul în vegetale,
Cu triluri cristaline, privighetorile suspină,
În visul magic din dor de libertate și lumină,
Cum velele unei corăbii strunite din babale.
În livezile de fluturi, stropi subtili de curcubeu,
Cu miracol de parfum îmbietor amirosind a rai,
Florile trec în fructe cu energia laptelui de mai,
Iar durata lor scurtă e-al naturii inerent panseu.
În soft de-nsuflețire, însuși Universu-i resetat
Când primăvara se plimbă în veșminte-nflorate
În luna mai, ca un păun cu penele desfășurate,
Iar eu, asemeni unui cerb, cu dor de viață însetat.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, O1 mai)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu