Tăceri spionând amintiri

Se-afundă golul dintre cer și pământ.

Seninul se îngustează spre răsărit

Retezând adierea vântului prizonier.

Dunărind către amonte

Și (a)sfințind apele fluviului cu liliachiuri crepusculare,

Amurgul cu aer de sărbătoare

Mă poftește să-mpărtășim timp și spațiu.

Proptind zidurile vechii cetăți,

Fără a prinde de veste,

Mă cuprinde febra unei băi de lumină

Ca atunci când, fără de griji,

Păduream cu spatele rezemat de mesteacănul copilăriei.

Deschizând o lucarnă-n memoria inimii,

Înmugurinde tăceri hrănesc tainice înțelesuri

Răvășindu-mi adâncul.

Eroismul gândurilor zămislește constelații

Luminând cu glas de filomelă colectivă.

În loc de stele, se aprind pictogramele amintirilor

Care,

Nicicând ostenite,

Șantajează cu blândețe golurile sfâșierilor.

Acum, e rândul meu să le țin ostatece

Și să profit de ele după pofta inimii.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 1O mai)