A scrie e ca și cum te-ai (re)naște

Când liniștea te cuprinde precum insomnia,

Aproape nimicul se smulge pe sine din sine;

În pasul mut al timpului,

Prin voință divină,

Vocea-i embrionară îl face creativ.

După ce sunt zămislite,

– Aproape totul se naște din aproape nimic –

Cuvintele zăbovesc în afara ta

Lăsându-te pe tine cu tine în interiorul tău.

Nu este un compliment mai frumos

Decât să te regăsești în alte gânduri.

Atunci cuvintele devin și ale lor

Și încă se mai pot înțelepți.

A scrie e ca și cum te-ai naște pentru alții

Și te-ai renaște prin ei,

Ex aequo.

Important e să ai răbdare.

(Timișoara, 2O19, O5.O5)