În amintirea ta,
Am implorat ploaia
Să-mi însenineze amurgul.
În urma pașilor,
Am răsărit luna
Să mă călăuzească spre tine.
Cu sufletul fără prejudecăți,
Ți-am căutat ochii
(Încercând)
Să-i fac să vorbească.
În lumina lor,
Ceva bănuitor:
Răceala unui suflet
Îndepărtându-se anevoios.
În zadar, te caut în mine,
Dacă nu mă descopăr în tine.
Din confruntarea cu realitatea,
Am devenit ecoul speranței
Să aflu ce va fi după.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 29.O5)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu