Între azi și mâine,
Între a trăi și a deveni,
Mă lovesc de colțurile vieții.
Pe lungimea de undă a bătăii de aripă,
Împart cu inima povara gândului.
Topesc în mine curcubeul,
Pictez în nuanțele sufletului
Anotimpuri de sentimente frapante
Și eliberez lumea sinelui
Cu empatie terapeutică.
Pe foaia de suflet,
Viața e un verb;
Lecțiile ei pot fi frumoase,
Dar, niciodată simple.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 11.O5)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu