Ca o mănușă aruncată în arenă,
Noaptea îmbracă hainele de sărbătoare;
Îmi bate în fereastră cu degete de ploaie.
Ugerul norilor înviorează pajiștea gândurilor.
Stăruind îndelung pe terasa amintirilor
Precum, în scoică, vuietul ei,
Simt marea aproape ca o răsuflare.
Vântul, aripă de pasăre măiastră
Lărmuind ecourile pădurii de talazuri.
Din grădina unui cer dureros,
De la catargul visului,
Petală de trandafir sfâșiată de iubire,
Vela inimii își dăruiește polenul
În descătușarea undelor zorilor.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, O2 mai)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu