NEÎNDOIALĂ

Pe lung-metrajul vieții,

Între opiniuni sistematizate

Și aplicațiile lor șablonizate,

Preocupări de tot felul

Îmi orânduiesc timpul,

Destrămându-l.

Nu mă-ndoiesc că

Universul are un alt univers,

Că relativul are un alt relativ,

Că ecoul are un alt ecou,

Că orice realitate are o altă realitate;

Nu mă-ndoiesc că

Semeția și frumusețea lumii

Sălășluiesc în lucruri mărunte care,

La rândul lor,

Sunt părți ale altor lucruri mărunte…

Nu mă-ndoiesc că,

-N inerția imanentă a-ntâmplărilor,

Oriunde și oricând,

Orice se poate întâmpla.

În imposibilitatea

De-a cuprinde necuprinsul,

Am ajuns la punctul în care

Certitudinea este inutilă;

Însăși lipsa ei devenind singura certitudine!

Am înțeles asta destul de târziu;

Să fie un prim pas spre înțelepciune

Sau o sămânță de miracol meritat?!

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 27.O5