Prefer să te-mbrăţisez în visele mele,
pentru că,-n visele mele, sunt mult mai curajos.
În plus, ele ne aduc mai grabnic împreună.
Prefer să te ţin prizonieră-n gândurile mele,
pentru că,-n gândurile mele, doar eu am libertatea de a decide.
În ele, pot face nestingherit repetiţie pentru marea întâlnire.
Prefer să te construiesc în tăcere,
pentru că tăcerea mea cunoaşte foarte bine pacea cuvintelor.
În limpezimea lor, se pot distinge aşteptări frumoase.
Prefer să te trăiesc de la distanţă,
pentru că distanţa dintre inimile noastre se măsoară cu linia vieţii.
Intensitatea trăirilor se vede mai bine din depărtare.
Prefer să-ţi vorbesc cu ochii,
pentru că cele mai luminoase şi sincere sentimente se mărturisesc întotdeauna din priviri.
Ele dau farmec zâmbetului şi valoare cuvintelor.
Prefer să te iubesc cu patimă,
pentru că nestăvilirea ei se ascunde sub o stivă de gânduri combustibile.
Plus cuvântul scânteie.
Prefer să te-mplinesc înlăuntrul libertății tale,
pentru că libertatea este cea mai profundă realitate a naturii tale.
În ea, nu trebuie să-ncapă niciun compromis.
Prefer să-ţi spun simplu: te iubesc!
Pentru că, din abisul acestor cuvinte, se înalţă totul.
(Timișoara, 2O19, 17 februarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu