Labirint

În periplul nostru meditativ spre libertăţi,

Trecând prin multiple încercări şi penitenţe,

Peregrinăm spre epicentrul propriei cetăţi

După modelul clasic al oricărei existenţe.

De câte ori răzlețim căutătura drumului,

Viaţa pune biciul pe inimă când adăstăm,

Iar noi himere,-n relativitatea spasmului,

Sădesc credința că putem să mai căutăm.

Sorociți de ursita siderală în clipa-sihastru,

În lupta cu destinul rival, ne zbatem nencetat,

Regăsindune-n împărăţia labirintului albastru

-N care minotaurul celest domneşte nendurat.

După un parcurs întortocheat, plin de greutăți,

(Re)făcând cartografia coridoarelor lui Dedal,

La istovul firului Ariadnei din miezul propriei cetăţi,

Constatăm că totul a avut un temei în final.

(Timișoara, 2O19, O4 februarie)