A fost o vreme când ţineam morţiş
să-mi cuprind gândurile în palme,
îmi făceam timp să stau de vorbă cu ele,
să le descos,
să le desluşesc sensurile din priviri,
să le îmbrac în cuvinte
şi să mă întreb:
ce vor face când vor fi eliberate
spre văzduhuri şi nelinişti?
Eram convins că nu-mi vor simţi lipsa!
Zadarnic, am adăstat clepsidra
să-şi cearnă ecoul
spre a-mi comunica biruinţa!
S-a curbat timpul peste orizontul aşteptării;
cu lacrimi sincere de suflet,
zidesc manolic cărămizi de ane efemere.
Într-un veritabil joc al rostirii,
cu flori de vorbe,
o vreme platonică
îmi împodobeşte lăuntric auzul
inventând simfonii.
În ochi,
uitaţi pe semne de-ntrebare,
imaginaţia delirează pătimaș.
Cuvintele gânguresc în nuanţe de trăiri;
dincolo de ele,
orice este posibil!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 22 februarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu