Rotind oglinzi colorate
peste palatul de mărgean
al universului tău interior,
te împrejmuiește cu un gard de ochi
să nu te atingă gândul vinovat.
Ca o deschidere de curcubeu,
privirea de cart relevă,
pas cu pas,
gândurile suspendate de dorințe imaginare
în care ți se oferă totul sau nimic,
trimițând,
într-o logică de avertizare,
săgeți determinate.
Chiar dacă nu ne-adulmecă pașii,
are un fel aparte de-a ne cântări,
asumându-și cuvinte bătrâne:
lumea se cerne printr-o sită măruntă,
timpul foșnește improvizat într-un echilibru
care se poate rupe din te miri ce,
azi se află cu un picior în eternitate,
mâine s-ar putea să nu mai existe...
Când libertatea îți oferă un cer de argumente,
te vânează cu clipe de viață;
în somnul dorințelor,
oferindu-ți statutul de rezident.
Visele sunt atât de reale încât te trezești rătăcind prin tine,
privind diferite fragmente de-adevăr,
bucurându-te chiar și pentru amintiri care dor,
suferind pentru ceva care te-ar face fericit…
Plătind tribut la vama așteptării,
vine un anotimp când trăiești din ce-ai fost
și,
precum păsările de apă,
te-întorci la țărm,
scuturând zborul de-amurguri.
Așa, mă regăsesc acum,
asumându-mi o ispită
și rotind cerul între aripile cuvintelor
în foșnetul grațios al graiului divin.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 12 februarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu