CARUSEL

Lumina se strecoară de departe

Înfrunzind gândului vieţii festinul;

Tuturor, umbre cuvenite împarte,

Clipa jonglează precar cu destinul.

Neputincios, spaţiul curge-n spirală,

Etern şi pasiv, timpul rămâne pe loc;

În torentul de lumină spaţio-temporală,

Încercăm să ne menținem la mijloc.

Ecouri de vibraţii, dezamăgirea cere,

Retina şi umbra încearcă un consens;

În zori, speranţa nu-ncetează să spere

Căutând pe la răscruci drumul cu sens.

În ropotul vieţii, aversele ne scurg,

Iluziile ne trezesc în zori fără glas;

Observăm culorile zilei doar în amurg

La chemarea repausului de bun rămas.

Nici roata stelară nu reuşeşte să prindă,

Pe orizontul dintr-o zare-n altă zare,

Realitatea incontrolabilă ce ne perindă

Lăsând în urmă multe semne de-ntrebare.

(Timișoara, 2O19, 11 februarie)