CREPUSCUL NAUTIC

Un altar neterminat pare cerul cuprins de-nserare ca într-un brâu de humă;

Suspin adânc de vreme regretând urmele unei zile frumoase cu irizări de-agat;

Briza trezită din somnu-i diurn cravaşează sirepe herghelii de valuri în spumă;

Într-un port din hamacul orizontului, am ancorat gându-n crepusculul catifelat,

Iar amintirile mă ning acrobatic cu-aripi de pescăruşi şi gingașe petale de lună.

În tonuri de crepuscul nautic, nechemate, imaginile se strecoară fantomatic;

Fulgeră câmpia mării cu ecouri albastre ce mă-ndeamnă, peste timp, la taifas,

Bântuindu-mi carnea cu-nrobitoare atingeri pasionale, în amurgu-mi tomnatic;

Pagini cu poeme de-altădată se desfac nostalgic, se aureolează şi prind glas;

La ora mareei nalte, ascult mugetul mării şi, trecutului meu, îl suprapun cinematic.

Felinarul cu fluturi albaştri pâlpâie ritmic în siajul tâmplelor de sare;

Pentru magnetul uriaş al mării, inima mea va rămâne o bucăţică de fier,

Amprentele încrustate-adânc în pelicula memoriei fiindu-i adăpost şi alinare.

Pentru suflet, suava tortură a amintirilor este o desfătare-n amurg,

Pentru prezentul anost, este singura bucurie pe care pot să i-o ofer

Din care, cu scânteieri firave, pentru coala albă de hârtie, scurm gânduri care curg.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 26 februarie)