Libertatea de survol este aripa poetului

Visător,

atins de profunzimea înaltului,

durerea lui e pasărea

plutind pe aripi pătimașe de cuvinte;

cu ele, scrutează zarea

să-și potolească setea de spațiu și trăiri.

Zborul începe în suflet;

în nerăbdarea sângelui

pe granița sufletului,

lasându-i aripa să-și înalțe chemarea

spre zările fluide.

Orice revelație cere inițiere.

Așa se exersează zborul;

împrumutând aripile gândului.

Când se pregătește creștinarea unui înger,

în sufletul lui,

se cuibăresc atâtea dorințe încât

cerul întreg devine drumul aripilor.

Inima poetului –

cupola sub care sângele

bate continuu din aripi.

Poetul și cuvântul –

două emoții care ard căutându-se.

Poezia –

locul unde cuvintele

se întâlnesc cu graiul patetic al sufletului.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O1 februarie)