În galopada imanentelor anotimpuri fugare
Și-a-ntomnatelor clipe de nostalgii nestinse,
Pendulând realitatea între dorințe și-așteptare,
Avalanșe latente de pași stau cu brațele-ntinse.
Uneori, ne maturizăm; murim câte puțin, alteori,
Cum Pygmalion, în-așteptare de miracole genuine,
Nerăbdător să fie răsplătit cu nemuritoare comori,
Le-asocia-n realități contrare de-obstacole divine.
Obosiți de-ntâmplări și prea multă răbdare,
(Doar instinctele primare ne mai țin în custare;
Fără constrângeri , numai soarele mai răsare)
Chiar și dorințele îmbătrânesc de-atâta adăstare.
Când n-avem nimic de făcut, doar să fim,
Anticipând viitorul prin obositoare-așteptări,
Nu-nfăptuim altceva decât să ne jertfim
Pe-altaru-n care-am adunat ale vieții frustrări.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 12 februarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu