RONDELUL FULGERULUI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ciocnindu-se, norii fulgeră-n zare

Și conectează cerul cu pământul

Pe misterioasa miriapodică cărare

Ce-n bezna biciuită-și ia avântul.

Din temeiuri de metamorfozare,

Prin ploi, natura-și ține cuvântul

Ciocnindu-și norii, fulgeră-n zare

Și conectează cerul cu pământul.

Spintecat de-adânca străfulgerare,

Ca un om istovit, oftează vântul;

Uneori, cineva sau ceva dispare

Neantizându-și deznodământul.

Ciocnindu-se, norii fulgeră-n zare...

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 31 ianuarie)