miercuri, 31 ianuarie 2018

RONDELUL FULGERULUI




 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ciocnindu-se, norii fulgeră-n zare
Și conectează cerul cu pământul
Pe misterioasa miriapodică cărare
Ce-n bezna biciuită-și ia avântul.

Din temeiuri de metamorfozare,
Prin ploi, natura-și ține cuvântul
Ciocnindu-și norii, fulgeră-n zare
Și conectează cerul cu pământul.

Spintecat de-adânca străfulgerare,
Ca un om istovit, oftează vântul;
Uneori, cineva sau ceva dispare
Neantizându-și deznodământul.

Ciocnindu-se, norii fulgeră-n zare...

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 31 ianuarie)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu