DIN DOR DE TINE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I-am confiscat zilei fotonuꞌ,

Din vers, făcut-am închisoare,

Albesc noaptea cu creionuꞌ

ꞌN care-ai pus raze de soare.

Noaptea albă de mătase

De ne-ar mai învălui,

În îmbrățișări focoase,

Însuși versul meu ai fi.

Eu, din suflet, mi-am dorit

Altă preajmă de-ntâlnire;

Un loc mult mai nimerit

Decât candela de-amintire.

Pentru-a-ți ține de urât,

Sufletul mi l-aș jertfi

Și-n adâncu-mi zăvorât,

Tot poemul meu ai fi!

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 13 februarie)