HEGEMONIA FRUMUSEȚII DIN IDEE

În fiecare dimineaţă proaspătă şi senină,
Nu căuta sensul răsăritului de soare
Şi nu-ntreba de unde vine şi unde-ncape atâta lumină
Care dă privirii tale sens, profunzime şi culoare!

Recunoaşte dreptul roţii la adevăr de rază,
Nu-ntreba niciodată aripa dacă vrea să zboare
Sau floarea în ce oglindă se fardează
Şi cum se-aşterne linia orizontului pe mare!

Nu-ntreba apa dacă iubeşte prelingerea
Cu toată liniştea sau tumultul tăcerii de piatră
Sau dacă nisipul îşi va opri vreodată curgerea
Obligând timpul să-şi lase clepsidra la vatră!

Nu privi luna cu-ngrijorarea singurătăţii,
Atunci când îşi aruncă privirile-n genune,
Sau întunericul speriat şi cu teama eternităţii
Ce l-ar putea cădea din drepturi şi răpune!

Nu căuta-nţelesuri în nerăbdarea mării de-a reveni la mal
Ori în emoţia primăverii de-a se regăsi în fiece fir de iarbă!
Nu te mira de ploaia ce nu-şi oboseşte plânsul ancestral
Sau de suferinţa pietrei când vulcanii încep să fiarbă!

Nu-ntreba niciodată de ce bucuria n-are umbră primară
Şi se nasc fluturi în sufletul tău când lumina cade pe flori!
De ce iubirea-i un curcubeu cu gust de ploaie de vară,
Iar sufletul curge ca un râu sfidând scutul de nori!

Zâmbeşte când fluturii te-ating cu-aripa, indiferent de ani,
Căci bucuria lor înseninează chipul şi-aduce-n suflet alinare!
Nu te mira că parcul cu candelabre de castani
Furişează pe-aleile inimii întrebări de felinare!

Fii copleşit de frumuseţile ce-ţi bântuie adâncul, rând pe rând!
Strânge-le-n tolba minţii şi nu lansa săgeţile de gând,
Când mirarea te-ncremeneşte în faţa frumuseţii ca idee,
Iar frumuseţea se-acunde-n ochii sau în trupul ideii de femeie!

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O9 februarie)