Se năpustesc, în
cohorte petrecute,
Prin clipele
mele, gândurile-n cunună,
În cea mai
paşnică întrecere, să-ţi pună
Stopi de infinit
pe inimă şi s-o sărute.
În catedrala
inimii tale, păşesc cu pietate,
Cu aripi
conturate-n zbor de curcubeu.
Ai liber să
călătoreşti prin sufletul meu
În cea mai dulce
privare de libertate.
Iar de-o
întâlneşti, tu inima-mi priveşte
Cu geamăn foc şi
geamănă dorinţă!
Privirea ta ne
lege-n ţel şi în credinţă,
Aşa cum inima din
pieptul meu pofteşte!
De mă vei înrobi,
nu-ţi port nicio vină!
De-ţi sunt
indiferent, accept nedreptatea!
Îmi doresc să-mi
osândeşti realitatea
Măcar pentru o
sublimă clipă divină.
Te-aştept în
această viaţă şi în avatar
Oricum şi oricât
destinul ne va îngădui.
Căci îngăduinţa
de a mă îndrăgosti
Nu-mi conferă şi
dreptul de a fi proprietar.
Şi-n amurg, te
poate ţinti o săgeată,
În iubire, nimic
nemaifiind normal.
A devenit, cu
siguranţă, un lucru banal:
Pe-acest tărâm,
nu vârsta dă ora exactă.
Un suflet, când
un alt suflet priveşte
Şi-l tulbură
zvâcnirile-i de suferinţă,
În suferinţa lui,
se leagă cu credinţă,
Căci sufletul,
prin ochi, iubirea o rosteşte.
Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu
Severin, 2O15, 21 noiembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu