Încep să mă întreb dacă prin dilematicele mele gânduri
Se scurge abstractul sau concretul din al vieţii joc
Pe care soarta îl arată discret la capete de rânduri;
Esenţialul se petrece însă la mijloc.
Fiecare-şi defilează părerea într-o imaginară respiraţie de poveste
Despre începuturi sau despre alte câteva momente ...
Dar clipa în care viaţa începe adevăratul compromis este
Când tu decizi că ea îţi aparţine totalmente.
În truda neîncetată de a limpezi mituri remanente,
Ne planificăm iluzii şi facem nepermis de multă risipă,
Pierdem din viaţă ani, până la concluzii suficiente,
Ne deşteptăm prea târziu şi, la moarte, cerşim doar o clipă.
Când clipa bate haosul peregrinând între două tăceri,
Rătăcind prin zodiac până la liman de nicăieri,
Nu înceta să speri, dar în permanenţă să crezi:
Viaţa este o partidă pe care întotdeauna o pierzi.
Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, O2 noiembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu