RONDELUL TOAMNEI

În cântul viorilor, la orga vântului, acordate,
Ca un adagio firesc – policromă cutumă,
În aer liber, o expoziție de frunze pictate,
Pentru balul anual, toamna-și subsumă.

Albastrul cerului se scorojește, de departe,
Se-ntoarce hora fluturilor de ploaie antumă;
În cântul viorilor, de astă dată, discordate
Alt adagio firesc – discromatică cutumă.

Sub călcâiul toamnei, natura se sugrumă
Sufocându-și visul sub frunzele scuturate;
Diminețile crepusculare poleite cu brumă
Sporesc gravitatea clipelor ei îngândurate.

În cântul viorilor, de astă dată, discordate...

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 27 octombrie)