Rondelul gândurilor policrome

Duios, mă frământă până la ultimul cuvânt

Tăvălugul însuflețitor de gânduri policrome

Și, asmuțit de-al toamnei pofticios avânt,

Simt emoția frunzelor răspândind arome;

Dorințele-ncifrate-n ale sângelui atome,

Sub valul anilor ce-au trecut, înalță vânt;

Duios, mă frământă până la ultimul cuvânt

Tăvălugul însuflețitor de gânduri policrome.

N-aș vrea să intri-n rândul dezbrăcatelor fantome

Ce-mi bântuie bobocii când săvârșesc recensământ;

Mai lasă-mi, toamnă, câteva frunze, drept scăzământ,

Să uit că m-ai jecmănit în clipele-mi eteronome!

Duios, mă frământă până la ultimul cuvânt

Tăvălugul însuflețitor de gânduri policrome.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 14 octombrie)

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 14 octombrie)