NICIODATĂ...

NICIODATĂ e un cuvânt care sperie ades

Și căruia i se atribuie o conotație ciudată!

Optica ar trebui schimbată uzitându-l, mai des,

În expresii de genul ,,nu se știe NICIODATĂ”.

NICIODATĂ, sălășluirea-n Univers nu ia pauză,

Chiar și-atunci când, aparent, s-ar odihni;

Timpul umblă hai-hui, întotdeauna, fără cauză,

Dar NICIODATĂ nu obosește și nu se poate rătăci.

NICIODATĂ, să nu spui ,,prea târziu”!

Întotdeauna, e loc pentru alt început.

Chiar dacă nu totu-i ușor sau roziu,

Să nu te dai NICIODATĂ dinainte bătut!

NICIODATĂ, să nu gândești că nu poți fi fericit

În această lume tot mai polarizată!

Iubirea este-al vieții ingredient implicit

Și nu se lasă NICIODATĂ raționalizată.

NICIODATĂ, să nu lași arborele cunoașterii desfrunzit!

Informează-te și dă motive rațiunii să germineze!

De lecțiile Universului de te lași întotdeauna călăuzit,

Luna strălucitoare nu va uita NICIODATĂ să te lumineze.

NICIODATĂ, să nu reduci sau să ascunzi realitatea faptelor,

Din teamă sau din lașitate făcând cu minciuna rocadă!

Chiar dacă adevărul e tocat mărunt în drogul cuvintelor,

Și nu i-a lipsit NICIODATĂ cel puțin un motiv de tăgadă.

NICIODATĂ, să nu renunți când viața te ia la rost!

Nu orbecăi între ,,a fost odată ca NICIODATĂ”,

,,Am pierdut” și ,,NICIODATĂ nu va mai fi cum a fost”,

Căci cel ce nu luptă nu trăiește-o viață adevărată!

NICIODATĂ, să nu joci șah cu destinul

– o lege având ca și cvorum divinul!

N-acceptă rocadă, nu poate fi mituit, dosit sub preș...

Și nu s-a-ntâmplat NICIODATĂ ca moartea să dea greș.

NICIODATĂ, lumea n-a fost, nu este și nu va fi perfectă,

Iar tu vei rămâne-n veci un trecător străin și efemer;

În fața sorții, să ai întotdeauna o atitudine corectă

Și ,,NICIODATĂ să nu spui NICIODATĂ ” în orice nictemer!

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 12 octombrie)