Nonsensul iluziilor

Când punțile cerului se deschid  în ritmul lor firesc,

La răscrucea sufletului, ne surprinde contratimpul;

Flautul de piatră plânge, limbile frunzarelor vorbesc,

În jocuri de cuvinte stenice, ne-mbrobodește timpul,

Alte jocuri de imagini succesive i-ascund rândurile;

Uitând că ore bat tăcut, realitatea ne otrăvește cu vise,

Nonsensul iluziilor străvezii ne tensionează gândurile...

Doar e-mail-urile sorții sunt extrem, extrem de precise.

Se desprinde de proprii ochi privirea-ntrebătoare,

În alt univers, ecoul timpului devine sublocatar...

Această reacție metamorfotică nu-i întămplătoare;

Ne scurgem apoteotic spre cel mai intim avatar.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O7 octombrie)