Printr-o minune și-o sacră putere tutelară,
Lupul a devenit totemul neamului nostru,
Etern peregrin prin fibra noastră celulară,
Hrănită ca și el din același arhaic colostru.
Cu ochi albaștri, reci, de sorginte stelară,
Corabiei devenirii oțelindu-i fibra și rostruꞌ,
Printr-o minune și-o sacră putere tutelară,
Lupul a devenit totemul neamului nostru.
Idolatrizați pentru discreția lor exemplară,
Exercitând suveranitatea sub același astru,
Românul și lupul, într-o comuniune colară,
Au înfruntat capcanele destinului sihastru.
Printr-o minune și-o sacră putere tutelară,
Lupul a devenit totemul neamului nostru.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 25 octombrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu