ÎNDEMNURI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ridică capul în a primăverii dimineaţă!

Primeşte sărutul soarelui drept în faţă!

Să vezi ce poate face bunul Dumnezeu

Dintr-o lume anostă cu divinu-i felezeu:

Cel mai frumos anotimp ce-aduce înnoirea

Şi cel mai frumoas mărţişor, însăşi iubirea,

Care deschide-n muguri o luminoasă filă

Iar, între inimi, pulsează mândra clorofilă

Ca o reacţie firească la frumoasa-i comoară

Sfidează singurătatea cu-această primăvară!

Când suflarea toată, în perechi, se-mparte

Să-şi jure că nimic şi nimeni nu-i desparte.

Aminteşte-ţă că eşti a vieţii minune,

Că meriţi tot ce-i mai frumos în lume,

Că ai o imensă datorie faţă de tine:

Fericirea să-ţi înflorească-n retine!

Către alte retine, făcând-o să pulseze

Când sângele,-n inimă, trebuie s-aşeze

Diadema mărgăritarelor înfăşate-n jad

Pe fruntea-n care izbânda a triumfat.

(Timişoara, 2O17, O1 martie)