Născând uimiri în
ritmul cuvintelor nerostite,
Aerul tremură-n
stoluri pe-aripile dorului verde
Al mugurilor sub
ale căror elitre se-ntrevede
Spectrul
renaşterii luminii din zăpezile-osândite.
Natura explodează
la fiecare-atingere de sensuri
Crescând pulsul
din seva aşteptărilor nestinse
Într-un duios
ritual închegat de vremuiri extinse,
De parcă cineva a
făcut cele mai înţelepte demersuri.
E vremea când fiece
rădăcină îşi aduce-aminte
Că,-n adn-ul ei,
tulpina stă ascunsă şi cuminte;
Înfiorată de-un
dor nemărginit, poate să crească
Şi-apoi, din
năzuinţa florii, rod să-mplinească.
La glasul
purităţii de floare, inima-mi bate cu putere;
În fiecare an, retrezirea
la viaţă a devenit un fapt specific.
Cu tot-acest
miracol de paradis regăsit, eu mă identific,
Căci viaţa asta
renăscândă este cea mai de preţ avere!
În marele univers,
născut din constrângeri şi sacrificii,
Dumnezeu şi-a
tăiat venele să-i dăruiască naturii culoare!
Să ne-mbrăcăm
inima în anotimpuri de speranţe-n floare
Şi s-aprindem din
scânteia ei micul nostru foc de-artificii!
(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 11 martie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu