Îndrăgostit de viaţă

În logica realităţii, m-ai învăţat:
să văd, să ating, să doresc...
Cu toate simţurile, deodat′,
Întâi, să simt şi-apoi, să cântăresc...

să măsor spaţiul şi timpul cu inima,
să fiu sincer când le fac estima...

că imposibil şi niciodată nu există
decât ca două teoretice entităţi
în mintea celor care insistă
să defineasc-o infinitate de posibilităţi.

Îmi vin în minte cuvintele lui Marin Preda:
„omul nu mai e acelaşi după ce descoperă ceva.”
Când credeam c-am aflat toate răspunsurile,
mi-ai schimbat intempestiv întrebările
dându-mi curajul s-aleg alte-opţiuni
şi să renunţ la anumite „certitudini”.

M-ai încolăcit cu rădăcinile-ţi îngereşti,
m-ai sedus obligându-mă să te iubesc
nu doar pentru ceea ce eşti,
ci şi pentru ceea ce sunt eu în preajma ta
câştigându-mi dreptul de-a mă avea!

Din impredictibilitatea cu care uimeşti
– pe nedrept considerată supărătoare –
mă îngrijorează doar lucrurile pe care
eşti nevoită să mi le (re)aminteşti!

În numele a ceea ce-mi dă sensul în lume,
sunt mai mult decât îndrăgostit de tine,
chiar dacă m-ai învăţat doar câteva cuvinte:
„Priveşte-n urmă şi mergi înainte!”

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 14 martie)