Vis etern sau viaţă eternă?

Din clopote bătute-n depărtate zări,

Zâmbesc în rouă boabele de stele...

Ochiul cuprinde şoapte fericite;

Ne înrobeşte simţirea cu o naştere picturală –

Taină a Universului.

Sunt zile cu depărtări senine,

Dă-n muguri seva pământului,

Dă-n frunze bucuria luminii,

Cerul albastru spectrează-n culori...

În a primăverii dimineaţă,

Mărşăluind spre-o nouă viaţă,

Cu zâmbet larg şi paşi uşori,

Natura se bucură prin flori.

La-ndemnurile ei,

Din beţia ploii care-a trecut,

Sângele-şi varsă preaplinul

Într-un transcedental sărut

Împuşcând cu muguri fluturii din stomac şi...

Asumându-şi responsabilităţi radicale;

Respectă şi el legea naturii!

Cu încurajări în adâncul inimii,

Exersează cântecul sufletului;

Dansul vieţii e singura lui dorinţă.

Este explozie de verde;

Pe portativul planşetei,

Fluturii alergă mătăsos.

Într-o împletire de bucurie şi speranţă,

bobiţa de rouă captează lumina

şi apleacă un colţ de geană...

În marele buchet al vieţii,

A mai înflorit o primăvară;

A câta oară, iar şi iar...

S-a mai întors o filă-n calendar,

Alături de o pată incandescentă de sânge

Ce-şi înfige clocotul în ancora vieţii!

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 18 martie)