Developat, în sepia
şi-argint,
ieri, am primit un
mesaj de la un prieten;
Fără să anticipeze
intenţia fotografului,
(nici un zâmbet de
idol al divertismentului,
nimic din acea obişnuinţă
a oamenilor de a fi falşi)
din tăcerea unei rame
patinate,
mă privea un chip
captiv;
În nuanţele lichidului
reactiv şi protector
eliminat de cefalopoda
tentaculară,
imaginea părea vie.
Simţeam inima lângă
a sa bătând.
Aş fi vrut s-o întreb
atâtea lucruri;
Cu buze nemişcate
şi pleoape lăsate,
doar despre
vârstă reuşea să spună ceva.
Din realul de
ieri,
o fracţiune de secundă
mi-a furat sufletul.
O reacţie
imediată a conturat meditaţia:
Am făcut recurs la
retina memoriei
să se întoarcă în
sine însăşi;
Developând amintiri,
a încurcat negativele!
Cât de ciudat selectează
cadrele!
O scurtă radiografie
pe aceeaşi axă a timpului.
Percepţii diferite:
Altădată lumina avea
mai multă educaţie estetică!
Timpul este funcţia
rapidităţii;
Cât de repede schimbă
cadrele!
În această dimineaţă
de primăvară,
lumina spectrează
în raiul florilor;
Sub paleta amurgului
de toamnă,
asceza unui parfum
din lumea culorilor.
(Timişoara, 2O17, O4 martie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu