Metamorfoză sau dualitatea materiei?

Aşezat la masa tăcerii, etalonându-i potenţialul,

ascetic, misterios şi tainic,

alchimistul divin divide la infinit mineralul

sau îl transformă în organic.

(A)temporal şi (a)spaţial, la flacăra focului latent,

cu suspine de suflet, supravegheată îndrăgibil şi atent,

materia organică trece constant şi cu elocinţă

din fiinţă în fiinţă şi, la fel de des, în nefiinţă;

Nimic în această lume neobosită nu are sfârşit;

viaţa continuă exuberant chiar şi în corpul neînsufleţit.

Florile iau viaţă şi o seamă de virtuţi

de la sufletele celor dispăruţi,

întotdeauna, plătindu-şi năzuinţele cu preţul vieţii,

deschid ochii fructului spre zorii dimineţii.

Într-o minusculă sămânţă purtată de vânt şi de ape,

vei fi uimit să auzi şi să vezi câtă îndârjire încape;

în tăcerea ei măreaţă, dragostea îşi croieşte cărare,

iar armăsarul aurului verde se înspumează în frunzare;

în cele din urmă, doar cu şansă, copacul are parte

de privilegiul de a deveni file însufleţite de carte.

Augmentativ, ceva trece în altceva. Strugurele de pe viţa-de-vie,

în retortele din farmacia naturii, prin poruncă sfântă şi magie,

transformă picătura de ploaie, parfumată cu stropul de rouă,

în elixirul dătător de viaţă, deschizător de cuvinte şi lume nouă.

Din ţărâna, cu forma spicelor de grâu, aureolată,

în cuptorul verii, se metamorfozează pâinea binecuvântată;

când sângele neamului se-mbibă în bucata de pâine,

se converteşte orice seară într-un veritabil mâine.

În fiecare primăvară,

ţăranul redă zâmbetul pământului cu al său plug,

împachetează speranţele şi sufletul în cerescul crug,

iar, până cade bruma toamnei peste gândurile sale,

cu chip de heruvim şi răsuflarea patimii ancestrale,

el scrie poemul existenţei, ca o declaraţie de eternitate,

cu linia vieţii înscrisă în palmă ca un simbol de pietate.

Când timpul ne marchează cu efecte speciale,

constatăm cu regrete şi lacrimi triumfale

că veşnică este doar o delirantă schimbare,

iar neschimbarea este aidoma unui vis efemer

(- înscriere voluntară la o posibilă zeificare -)

adunat în cearcăne adânci sub un ochi coborât de cer.

Timişoara, 2O16, 19 septembrie