După echinocţiu

Sub mantia de frunze ruginii şi decolorate petale autumnale,

Ca un modus vivendi, grăbită, noaptea crescândă se-acioaie;

Triunghiuri migratoare cu gâturi alungite, în simetrii opţionale,

Leagănă zarea-n depărtare sub ameninţarea fluturilor de ploaie.

Docile, cu gesturi de negare, frunzele se-aşează pe pământ,

Din tavanul nopţii, luna aprinde simfonii de crizanteme;

Odată cu aerul răcoros, strecurat pe aripi nomade de vânt,

De stropii grei de rouă, pânza de păianjen prinde-a se teme.

Conştient de adevărul toamnei, fă o simplă mişcare tactică:

Potriveşte-ţi sângele după ultimile raze calde de soare;

Când clorofila reculege lumina din clepsidra galactică,

Orizontul de curgere a vremii să te găsească tot în picioare.

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 24 septembrie