De ce ne-am născut tineri şi deja am făcut primul pas spre ţintirim?
Nu ar fi fost mai bine să ne naştem bătrâni şi să întinerim!
Astfel, cât de bine am înţelege şi am străbate ale vieţii vâltori,
Iar, când îi judecăm pe alţii, cât am fi de atenţi şi îngăduitori!
De ce ne-amintim doar trecutul, chiar cu-ntâmplări banale,
Iar viitorul nu ni se înfăţişează nici măcar în gând?
N-am aflat încă răspunsul la întrebări capitale,
Deşi dispunem de informaţii, mai mult ca oricând.
De ce când ne uităm la timp, chipul nu-şi arată
Şi,-n pulberea lui transparentă, pe toţi, ne îneacă?
Vedem doar copiii ridicându-se de îndată
Şi semenii cum încărunţesc şi-apoi pleacă.
De ce ne mulţumim şi, resemnaţi, acceptăm
Că săgeata timpului are un singur sens –
Din trecut spre viitor – şi, aprioric, lichidăm
Chestiunea cu un candid şi comod consens:
„Aşa stau lucrurile, pur şi simplu, în miticul univers”?
Ceea ce, evident, ne cruţă nouă energia minţii şi a vieţii
De a nu vedea probabilitatea ca timpul să meargă şi invers!
Dar, cu această atitudine, nu rezolvăm problema sensului săgeţii!
Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O6 februarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu