De ce când ne uităm la timp, chipul nu-şi arată
Şi,-n pulberea lui transparentă, pe toţi, ne îneacă?
Vedem doar copiii ridicându-se de îndată
Şi semenii cum încărunţesc şi-apoi pleacă.
De ce ne-amintim doar trecutul, chiar cu-ntâmplări banale,
Iar viitorul nu ni se înfăţişează nici măcar în gând?
N-am aflat încă răspunsul la întrebări capitale,
Deşi dispunem de informaţii, mai mult ca oricând.
De ce ne mulţumim şi, resemnaţi, acceptăm
Că săgeata timpului are un singur sens –
Din trecut spre viitor – şi, aprioric, lichidăm
Chestiunea cu un candid şi comod consens:
„Aşa stau lucrurile, pur şi simplu, în miticul univers”?
Ceea ce, evident, ne cruţă nouă energia minţii şi a vieţii
De a nu vedea probabilitatea ca timpul să meargă şi invers!
Dar, cu această atitudine, nu rezolvăm problema sensului săgeţii!
Iar viitorul nu ni se înfăţişează nici măcar în gând?
N-am aflat încă răspunsul la întrebări capitale,
Deşi dispunem de informaţii, mai mult ca oricând.
De ce ne mulţumim şi, resemnaţi, acceptăm
Că săgeata timpului are un singur sens –
Din trecut spre viitor – şi, aprioric, lichidăm
Chestiunea cu un candid şi comod consens:
„Aşa stau lucrurile, pur şi simplu, în miticul univers”?
Ceea ce, evident, ne cruţă nouă energia minţii şi a vieţii
De a nu vedea probabilitatea ca timpul să meargă şi invers!
Dar, cu această atitudine, nu rezolvăm problema sensului săgeţii!
Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O4 februarie
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O4 februarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu