ÎNDEMN

Desprins din scăpătarea soarelui, întunericul ascunde umbre vinovate

Pe nedecisele hotare fantomatice dintre zi şi părerile de noapte.

Cuvintele încep să gângurească, uneori, în nuanţe depravate

Ce-şi destramă semnificaţiile în reflexe strepezite de şoapte.

Cine mai are nevoie azi de plicticoasele poeme-ale tale?

Oamenii vor caviar, bidivii-putere, case luxoase cu înalte porţi

Şi omniprezente umbre pofticioase cu chip de supuse vestale,

Iar tu le oferi, la schimb, potcoave ruginite de cai morţi!

Cuvintele sunt şi ele invitate la un dezmăţ cu şampanie.

Decadenţa este învăluită în poeme halucinante şi bântuite.

Încă nu suntem suficient de conştienţi să facem campanie

Împotriva cuvintelor frivole cu umbre atât de distincte.

Când stelele-şi dau mâna, lumina lor devine cărare

Pentru sufletele îmbrăcate în oameni cu firi prietenoase.

Haideţi să ne mutăm cu toţii pe partea nopţii în care

Lumina îşi însămânţează numai cuvintele frumoase!

Chiar dacă sunt mijloace imperfecte de comunicare,

Cuvintele reprezintă preludiul şi amprenta faptelor noastre;

Prin aceste monede ale intelectului, îşi conturează fiecare

Umbra, dincoace şi dincolo de hotarul zărilor albastre.

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 25 februarie