GÂND SUSPENDAT DE CERUL CUVÂNTULUI

Adevărul este doar în amintiri şi, uneori, în gând;
Rătăcit în labirintul nerostit al gândurilor suferinde,
Are şi el umbrele lui ce nu pot fi luminate în cuvânt.
Oricât am vrea, adevărurile nu încap întregi în cuvinte!

Atunci când călimara sufletului este încărcată cu sevă îngerească
Şi fiecare fir de nisip, cu sudoarea alergătorului, este fecundat,
Cuvintele au mai mult decât o viaţă umană pământească:
Se nasc, se avântă cu candoarea pruncilor şi mor
mai greu sau niciodat′.

Fără aceste nestemate, lumea ar fi un pre(-)text purtat de vânt;
În zborul nostru, între lutul sfânt şi aducerile-aminte,
N-am avea simboluri să punem aripi existenţei pe pământ.
Cum ar putea arăta universul nostru fără cuvinte!?

Niciodată, nu vom putea spăla gândurile de amintirile trecutului,
Dar încercăm să le poetizăm până la ultimul cuvânt de pe tuşă
Şi să le jertfim pe roata pătrată de la marea cotitură a timpului
Pentru ecoul tăcerii din patimă şi o minusculă ulcică de cenuşă.

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR DISCRETE"
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 16 februarie