Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste,
Ceru-ți plumburiu sfâșiat de gălăgioase ciocuri
Stă gata să cadă-n zdrențe peste brumate creste
Când cerbii înfierbântați încep să bată din tocuri.
Cu destinu-nscris în genetica perenității celeste,
Raiu-ți de frunze-i cuibărit pe țarină și-n scocuri,
Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste,
Sub cerul plumburiu sfâșiat de gălăgioase ciocuri.
Soarele-și transformă-n tăciuni satanicele-i focuri;
Ca un stindard de luptă, vine-amurgul să-l ateste,
Nourii-și poartă plumbii-n valuri fără echivocuri...
În matca vremii, urmele lor miros a zăpezi agreste,
Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 29 noiembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu