Se prăvale gândul și mă împresură
Plăsmuind dorințe cu-asupra de măsură...
Cu toate că timpul mă pândărește
Și,-n decolteul toamnei, îmi rânjește,
Cu inima smerită, în semeția dimineții,
Având chezășie tot zbuciumul vieții,
Iau din trecutul meu ce-a fost pilduitor
Ca o viziune de speranță pentru viitor,
Iar, în dorința mea stăruitoare de-a fi,
Pășesc cu sufletul deschis, zi după zi.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 11 noiembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu