Răsfrânt în ipostaze și atitudini trecătoare,
sufletul își alege de două ori anturajul;
altfel n-ar avea cum să se descopere pe sine.
Prima dată, acordându-se involuntar,
– servind și intereselor trupului –
pentru a-și trăi viața în forma sa ireductibilă,
cea minimă, esențială, lipsită de ornamente inutile.
A doua oară, într-o altă cămașă,
pentru viața retrospectivă de după viața
pe care o pierdem... născându-ne.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O5 noiembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu