RONDELUL DIMINEȚII

Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,

Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi,

Născându-mă câte puțin în fiecare dimineață,

Chiar dacă devin sclavul ei pentru încă o zi.

Când divina-mbrățișare de lumină-mi răsfață

Trupul predestinat veșniciei spre-a se jertfi,

Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,

Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi.

Luându-mi povara nopții de pe umerii nomazi,

Binecuvântarea dimineți-mi slujește de povață:

Cum să țin făgăduința soarelui în fiecare azi

Și cum să mă-ndrăgostesc mai abitir de viață,

Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 19 noiembrie)