Briză sentimentală

E o curgere continuă de pasiuni înaripate

cu modulații de briză.

Un val se îndreaptă spre țărmul

care s-a rupt de mare și m-a urmat;

subtilitatea aerului îl urmărește cu biciul.

Rămâne un timp ancorat în spume,

apoi, naufragiază pe miriștea lunii

împreună cu castelul de nisip.

Cred că l-a înșelat intuiția!

Nici brizele nu vin pentru cineva anume!

Zadarnic,

încerc să provoc întrebările toamnei

spre tărâmul realității.

(Timișoara, 2O18, O7 noiembrie)