Modelată continuu cu dalta de vânt
Sau cu stăruința picăturii de apă,
Tăcuta piatră ni-i leagăn și mormânt
În care toată lumea poate să-ncapă.
Canonită să stea de veghe pe pământ
Și veșniciei să-i țină drumul la capă,
E modelată continuu cu dalta de vânt
Sau cu stăruința picăturii de apă.
Când aripile uitării se desfac în avânt,
Izvorul amintirilor, din piatră, s-adapă;
Păstrează tăcerea dincolo de cuvânt
Și nu-și închide niciodatꞌ a sa pleoapă,
Chiar de-i modelată cu dalta de vânt.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 13 noiembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu