Vremea vine, vremea (ne pe)trece –
lege cu cvorum divin.
O parte din viață, am avut timp pentru a înțelege;
cred c-am învățat ceva hoinărind-o:
prin iarmarocul clipei, să nu mai rătăcesc fără rost.
Zorile sărută talpa cuvântului;
fiecare pas e cu mult mai tânăr decât mine.
Undeva, în urmă,
trebuie că există o tăcere mărturisitoare,
cel puțin egală, cu toate cuvintele care mă povestesc.
Ca să fiu, într-o bună zi, ceea ce n-am fost,
e nevoie de alte fire de timp.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 1O noiembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu