Clipa-i eternitate divizată la infinit
Ce ne-mbarcă și debarcă inevitabil,
Pe care viitorul o apasă repetabil,
Prefăcând-o-n amintire, negreșit,
Pe care, neobosit,-o trăim irepetabil
Și,-n care, totul este sau pare definit;
Clipa-i eternitate divizată la infinit;
Ce ne-mbarcă și debarcă inevitabil.
Totul în astă sălășluire-i delimitabil:
Trecut sau viitor – abstract convenit –
De care poți fi prevenit sau ademenit;
Singurul lucru cert este clipa, indubitabil,
Această eternitate divizată la infinit.
(Timișoara, 2O18, O7 noiembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu